Volumetrie facială cu acid hialuronic
Refacerea suportului feței · explicat pe baza studiilor
Volumetria facială înseamnă refacerea cu acid hialuronic a suportului pierdut al feței. Produsul se injectează în plan profund, pe regiunea zigomatică, menton, conturul mandibular, tâmple sau șanțul nazojugal. Termenul popular de „filler” descrie umplerea unei linii de la suprafață, în timp ce volumetria se adresează structurii de dedesubt din care provine acea linie.
Ce se pierde odată cu vârsta
Golirea feței se produce pe compartimente separate, în ritmuri diferite. Grăsimea profundă este împărțită în pungi separate, care se atrofiază în ritmuri diferite, iar osul de dedesubt se resoarbe la rândul lui, mai ales la nivelul orbitei și al maxilarului. Când suportul de sub obraz scade, pielea și țesutul de deasupra coboară. Consecințele se văd cel mai clar în două locuri: șanțul nazogenian se adâncește și conturul mandibular își pierde definirea. O corecție corectă începe de obicei de la refacerea suportului, iar pliul se ameliorează secundar.
Anatomia decide cantitatea
Rezultatul depinde în primul rând de citirea corectă a anatomiei și de înțelegerea modificărilor produse de îmbătrânire în fiecare regiune.
Când se identifică exact compartimentul golit și planul pe care se află, corecția se poate obține cu o cantitate mică, plasată într-un punct care susține restul structurii. În lipsa acestei evaluări se injectează zona care deranjează vizual, adică efectul, iar cantitatea necesară crește considerabil.
Cantitatea are importanță pe termen lung pentru că procesul de îmbătrânire continuă după injectare. Țesuturile coboară în continuare, iar produsul plasat fără respectarea compartimentelor se deplasează împreună cu ele. După câțiva ani ajunge în altă poziție decât cea inițială, iar volumul acumulat poate da un aspect greoi al feței.
La aceasta se adaugă faptul că acidul hialuronic persistă mai mult decât se presupune în general. Un caz urmărit prin RMN și publicat în Plastic and Reconstructive Surgery Global Open a arătat produs încă prezent la 27 de luni în regiunea laterală a feței și în compartimentele profunde ale treimii mijlocii, fără migrare, în timp ce în menton se degradase aproape complet la 19 luni. Este un singur caz, deci nu o regulă, dar indică o problemă practică: în zonele stabile produsul rămâne peste intervalul estimat de obicei, iar reinjectarea după un calendar fix, fără reevaluare, duce la acumulare.
Principiul după care lucrez este cantitatea minimă care produce efectul dorit, plasată în punctul cu cel mai mare efect de susținere. Este abordarea care se menține cel mai bine în timp.
De ce nu se folosește același produs pe toată fața
Produsele pe bază de acid hialuronic diferă între ele prin proprietăți fizice măsurabile, iar alegerea lor influențează direct rezultatul.
Prima proprietate este G prime, modulul elastic, care exprimă fermitatea gelului și rezistența lui la deformare. Un studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences arată că, la valori mari ale G prime, produsul este mai elastic, mai rezistent la deformare și reface mai bine volumul țesutului. Produsele ferme se injectează în compartimentele profunde sau pe planul supraperiostal. Cele moi, cu G prime mic, se folosesc superficial, pentru linii fine.
A doua este coezivitatea, forța cu care gelul se ține de el însuși. Un produs coeziv rezistă la compresia verticală și își păstrează forma după injectare, ceea ce are importanță în plan profund, unde țesutul exercită presiune permanentă. Un produs necoeziv se dispersează și se aplatizează.
A treia este gradul de reticulare, numărul de legături dintre lanțurile de acid hialuronic. Același studiu arată că, odată cu creșterea gradului de reticulare, gelul devine mai dur, persistă mai mult după injectare și reține mai puțină apă, pentru că rețeaua strânsă are mai puțin spațiu de absorbție.
Din faptul că produsele foarte reticulate rețin puțină apă nu rezultă că sunt potrivite pentru regiunea infraorbitară. Criteriul principal în acea zonă este fermitatea: pielea pleoapei inferioare este cea mai subțire de pe corp, iar un produs dur plasat sub ea se conturează vizibil și se palpează. Zona cere un produs moale, iar produsele moi, cu rețea largă, rețin mai multă apă. Detaliile sunt în secțiunea următoare.
Zonele feței și ce cere fiecare
Regiunea zigomatică și pometii. Reprezintă punctul de plecare al majorității planurilor de tratament, pentru că de aici pornește suportul întregii treimi mijlocii. Se lucrează profund, pe os, cu produse ferme. Corecția din această regiune ridică indirect și restul feței.
Șanțurile nazogeniene, numite și nazolabiale. Sunt cele două pliuri de la aripa nasului spre colțul gurii și motivul cel mai frecvent pentru care se solicită injectarea de acid hialuronic. Dacă șanțul s-a adâncit pentru că obrazul de deasupra s-a golit, injectarea directă în pliu îl netezește parțial, dar adaugă greutate în zonă. În multe cazuri corecția se face mai sus, în regiunea zigomatică, iar șanțul se ameliorează secundar.
Mentonul și conturul mandibular. Obiectivul este proiecția mentonului și definirea liniei mandibulare. Se folosesc produsele cele mai ferme, în plan profund. Proiecția mentonului modifică semnificativ profilul și unghiul cervico-mental, aspecte vizibile mai ales la evaluarea din lateral.
Tâmplele. Regiune puțin discutată, dar vizibilă când se golește, pentru că o fosă temporală scobită modifică privirea și îngustează treimea superioară. Cere prudență anatomică deosebită, fiind bogat vascularizată.
Șanțul nazojugal, cunoscut și ca șanț nazolacrimal sau, în engleză, tear trough. Este cea mai dificilă regiune de tratat, iar studiul citat explică motivul: aici este necesar un produs moale, cu G prime mic, care să rețină în același timp foarte puțină apă, iar cele două însușiri se găsesc rar împreună în același produs. Alternativa cu țesut propriu este descrisă în articolul despre nanofat pentru cearcăne.
Cazuri
Înainte
După
Înainte
După
Cazuri demonstrative. Rezultatul depinde de anatomia fiecărei persoane, de produsul folosit și de indicație.
În ce plan se injectează
Planul de injectare are importanță egală cu alegerea produsului. Volumul structural se plasează profund, pe periost sau în compartimentele grăsoase profunde. Corecțiile de suprafață se fac în derm, cu produse moi și în cantități mici. Același studiu enumeră criteriile după care se face alegerea: anatomia regiunii, consistența și grosimea țesutului, ligamentele de susținere, forța musculaturii mimice și forțele externe care acționează asupra zonei. Din acest motiv aceeași cantitate produce efecte diferite la două persoane.
Cât ține rezultatul
În general între 9 și 18 luni. Persistența depinde de gradul de reticulare al produsului și de mobilitatea zonei tratate. Regiunea zigomatică și tâmplele, relativ fixe, mențin rezultatul cel mai mult. Zonele din jurul gurii, aflate în mișcare permanentă, consumă produsul mai repede. Buzele au durata cea mai scurtă, între 6 și 9 luni, și sunt detaliate pe pagina de augmentare buze cu acid hialuronic.
Riscuri
Efectele frecvente sunt minore și trecătoare: edem, vânătăi, sensibilitate locală câteva zile. Complicația gravă, rară, este ocluzia vasculară. Dacă produsul ajunge într-un vas de sânge, întrerupe circulația în teritoriul respectiv, cu risc de necroză cutanată, iar în regiunile periorbitare cu risc de pierdere a vederii. Există antidot, hialuronidaza, care dizolvă acidul hialuronic, iar recunoașterea rapidă a semnelor are importanță decisivă. Durerea disproporționată în timpul injectării, albirea bruscă a pielii sau modificarea vederii impun prezentarea imediată la medic. Zonele periorbitare, nasul și glabela cer cea mai mare prudență, din cauza vascularizației bogate și a legăturilor cu circulația oftalmică.
Întrebări frecvente despre volumetria facială
-
Refacerea suportului pierdut al feței cu acid hialuronic, injectat în plan profund, pe regiunea zigomatică, menton, contur mandibular, tâmple sau șanțul nazojugal. Se adresează structurii profunde din care provin pliurile de la suprafață.
-
Pentru că fiecare regiune cere alte proprietăți fizice. Un produs ferm, cu G prime mare, susține volumul în plan profund pe os. Unul moale se folosește superficial, pe linii fine. Un produs ferm pus superficial se vede și se simte, iar unul moale pus profund nu susține nimic.
-
În general între 9 și 18 luni, în funcție de zonă și de produs. Cu cât reticularea este mai mare, cu atât produsul persistă mai mult. Zonele fixe, precum tâmplele și pometii, țin mai mult decât cele din jurul gurii.
-
Cele frecvente sunt minore: edem, vânătăi, sensibilitate. Complicația gravă, rară, este ocluzia vasculară, cu risc de necroză cutanată sau, periorbitar, de pierdere a vederii. Există antidot, hialuronidaza, iar recunoașterea rapidă a semnelor este esențială.