Polinucleotide (PN)
Skin booster regenerativ · București
Polinucleotidele au devenit, în ultimul an, unul dintre cele mai discutate tratamente din medicina estetică. Sunt cunoscute publicului drept skin boostere, iar cererea a crescut rapid. Problema e că se confundă aproape constant cu PDRN, care e o substanță înrudită, dar diferită. Explic aici ce sunt de fapt, cum acționează și, la fel de important, prin ce se deosebesc de PDRN.
Ce sunt și de unde provin
Polinucleotidele sunt lanțuri lungi de ADN purificat, obținute de regulă din gonade de somon sau de păstrăv. Ce le definește nu e doar originea, ci dimensiunea: au greutate moleculară mare, de la aproximativ 1500 kDa în sus, și un conținut ridicat de apă. Din combinația asta rezultă o substanță vâscoasă, care se comportă în piele altfel decât un injectabil obișnuit. Categoria a fost popularizată în medicina estetică din Asia prin produse dezvoltate în Coreea de Sud, cel mai cunoscut fiind Rejuran, clasificat ca dispozitiv medical.
Cum acționează: o schelă care ține apa
Injectate intradermic, polinucleotidele formează un hidrogel tridimensional, poros. E cel mai simplu mod de a înțelege ce fac: nu umplu și nu modelează, ci construiesc o structură de susținere în interiorul dermului, care reține apa și oferă un mediu în care țesutul se poate reorganiza. Pe fondul ăsta, matricea extracelulară se remodelează, colagenul se reorganizează, iar pielea câștigă hidratare și elasticitate. În paralel, furnizează celulelor cărămizile necesare pentru sinteza de ADN și ARN, ceea ce susține repararea tisulară pe termen mai lung. Efectul e mai lent decât la alte injectabile, dar tinde să fie mai durabil.
Polinucleotide sau PDRN: nu sunt același lucru
Aici e confuzia pe care o aud cel mai des, inclusiv de la oameni care au făcut deja tratamentul. Cele două se aseamănă, fiindcă ambele pornesc de la ADN purificat de somon, dar diferă în aproape tot restul.
Polinucleotidele au lanțuri lungi și greutate moleculară mare, sunt vâscoase și acționează mai ales structural, ca schelă hidratantă. PDRN are fragmente mai scurte, e mai fluid și acționează predominant farmacologic, prin activarea receptorilor de adenozină A2A, cu efect antiinflamator, de stimulare a angiogenezei și de accelerare a vindecării. O analiză publicată în Pharmaceutics descrie exact această separare: lanțurile lungi contează pentru remodelarea matricei extracelulare, iar cele scurte lucrează prin receptorii de adenozină.
Diferă și încadrarea. Polinucleotidele sunt de regulă înregistrate ca dispozitiv medical, pentru uz estetic. PDRN este frecvent înregistrat ca medicament injectabil, cu indicații de vindecare a rănilor și regenerare tisulară. Practic: unul susține și hidratează, celălalt repară și calmează. Se pot folosi și complementar, dar din motive diferite.
Pentru cine au sens și ce zone se tratează
Polinucleotidele se potrivesc cel mai bine cuiva care nu vrea să schimbe nimic ca formă, dar vrea o piele mai hidratată, mai fermă și cu textură mai bună. Sunt folosite pentru rejuvenare pe suprafețe mari, pentru laxitate incipientă, pentru piele deshidratată sau afectată de soare, precum și pentru sprijinirea barierei cutanate. Zonele tratate frecvent sunt fruntea, tâmplele, obrajii, conturul ochilor și zona din jurul gurii. Nu sunt un tratament de volum: cine caută buze mai pline sau pomeți mai proeminenți e în zona fillerelor cu acid hialuronic, nu aici.
Câte ședințe sunt necesare
Protocolul descris cel mai des în literatură presupune trei ședințe, la interval de aproximativ patru săptămâni, cu volume mici depuse în papule pe zona tratată. Nu e un tratament cu rezultat imediat. Efectul se construiește pe parcursul seriei și continuă să se așeze după ultima ședință, motiv pentru care evaluarea corectă se face la distanță, nu a doua zi. Ulterior se discută întreținerea, în funcție de cum răspunde pielea.
Ce spun studiile, cu limitele lor
Datele existente sunt încurajatoare: se raportează constant îmbunătățiri de elasticitate, hidratare, textură și adâncime a ridurilor, cu reacții adverse de regulă ușoare și trecătoare. Trebuie spus însă și ce nu se spune în reclame. Studiile pe polinucleotide sunt încă puține, pe grupuri mici de pacienți, cu o calitate metodologică în mare parte modestă și fără urmărire pe termen lung. Direcția e promițătoare, dar nivelul dovezilor nu e încă la fel de solid ca la tratamente cu zeci de ani de istorie. Prefer să spun asta decât să promit certitudini pe care literatura nu le susține încă.
Întrebări frecvente despre polinucleotide
-
Lanțuri lungi de ADN purificat, obținute de regulă din gonade de somon. Injectate intradermic, formează un hidrogel care reține apa și funcționează ca o schelă de susținere în derm, favorizând hidratarea, elasticitatea și remodelarea colagenului.
-
Nu sunt același lucru. Polinucleotidele au lanțuri lungi și acționează structural, prin hidratare și suport dermic. PDRN are fragmente mai scurte și acționează farmacologic, prin receptorii de adenozină A2A, cu efect antiinflamator și de accelerare a vindecării. Diferă și încadrarea: dispozitiv medical, respectiv medicament injectabil.
-
De regulă trei ședințe, la interval de aproximativ patru săptămâni, cu volume mici injectate în papule. Efectul se construiește progresiv, nu apare după prima ședință.
-
Produsul pe bază de polinucleotide dezvoltat în Coreea de Sud care a popularizat această categorie de tratamente în medicina estetică din Asia, iar apoi în Europa. Este clasificat ca dispozitiv medical și este unul dintre cele mai studiate din categorie.