Tipurile de acid hialuronic: de ce nu sunt toate la fel
Dr. Andrei A. Pavel · chirurg plastician · 19 august 2026
Sub denumirea de „acid hialuronic” intră produse foarte diferite între ele. Se deosebesc prin trei proprietăți fizice măsurabile: gradul de reticulare, adică numărul de legături dintre lanțuri, G prime, adică fermitatea gelului, și coezivitatea, adică forța cu care gelul se ține de el însuși. Aceste trei valori decid unde poate fi injectat un produs, cât ține și cum arată rezultatul. Un produs excelent pentru pomeți poate fi o alegere proastă sub ochi.
E o discuție pe care marketingul o evită, pentru că e mai simplu să vinzi un singur nume. Dar cine înțelege diferențele pune întrebări mai bune și înțelege de ce două tratamente cu „același lucru” pot arăta complet diferit.
Ce este acidul hialuronic injectabil
Acidul hialuronic există natural în corp, în piele, în articulații și în ochi, unde reține apa și menține volumul țesutului. Cel din organism se degradează însă în ore sau zile. Ca să poată fi folosit ca produs injectabil, trebuie stabilizat, iar stabilizarea se face prin legarea lanțurilor între ele. De aici provin diferențele dintre produse.
Reticularea: legătura care schimbă tot
Reticularea înseamnă crearea de punți chimice între lanțurile de acid hialuronic, de regulă cu o substanță numită BDDE. Cu cât sunt mai multe astfel de punți, cu atât gelul se comportă diferit. Un studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences descrie trei consecințe directe, toate în aceeași direcție: cu cât reticularea e mai mare, cu atât gelul e mai dur, cu atât persistă mai mult după injectare și cu atât atrage mai puțină apă.
Ultima parte surprinde pe toată lumea, pentru că mulți presupun invers. Un produs foarte reticulat nu se umflă mult, tocmai pentru că rețeaua lui e mai strânsă și are mai puțin loc să absoarbă lichid.
Din această proprietate nu rezultă însă că produsele dure sunt potrivite pentru regiunea infraorbitară. Criteriul principal acolo este fermitatea. Pielea pleoapei inferioare este cea mai subțire de pe corp, iar un produs dur plasat sub ea se conturează vizibil. Zona cere un produs moale, iar produsele moi rețin mai multă apă. Cele două cerințe sunt greu de îndeplinit simultan, ceea ce face din regiunea infraorbitară cea mai dificilă zonă de tratat.
G prime: cât de ferm e produsul
G prime, sau modulul elastic, măsoară cât de mult rezistă gelul la deformare. Același studiu o formulează simplu: cu cât G prime e mai mare, cu atât produsul e mai elastic și mai rezistent la deformare, și cu atât mai bine reface volumul țesutului. Produsele cu G prime mare sunt ferme și se injectează profund, în compartimentele grăsoase profunde sau direct pe planul supraperiostal, adică pe os. Cele cu G prime mic sunt moi și se injectează superficial, în derm, pentru linii fine.
Consecințele unei alegeri greșite sunt vizibile. Un produs ferm pus prea superficial creează un relief vizibil și se simte la palpare. Unul moale pus profund, în schimb, nu susține nimic și dispare fără să fi făcut ceva.
Coezivitatea: cât de bine se ține de el însuși
Coezivitatea e forța cu care particulele aceluiași gel rămân unite. Un produs coeziv rezistă la compresia verticală și își păstrează forma după injectare. Unul necoeziv se separă și se aplatizează sub presiune. În plan profund, unde țesutul apasă permanent, coezivitatea e cea care decide dacă proiecția obținută rămâne sau se pierde. Studiul citat notează corect că importanța ei clinică e încă discutată în literatură, dar mulți autori o leagă direct de capacitatea produsului de a susține proiecția.
Reticulat sau nereticulat: două categorii diferite
Cea mai importantă împărțire este între produsele reticulate și cele nereticulate. Un studiu publicat în Journal of Cosmetic Dermatology le-a comparat direct și a găsit o diferență de comportament remarcabilă: sub stres mecanic, produsele nereticulate își modifică fermitatea cu o medie de 3263 la sută, față de 247 la sută la cele reticulate.
Cu alte cuvinte, produsele nereticulate se întăresc semnificativ atunci când țesutul le apasă, în timp ce cele reticulate rămân stabile. Autorii trag concluzia practică: acest comportament recomandă produsele nereticulate pentru susținerea structurală a dermului, în timp ce cele reticulate sunt potrivite pentru injectări profunde, de volumizare. Tot ei notează că produsele nereticulate se degradează mai repede, ceea ce explică de ce durata lor e mai scurtă.
Practic, acidul hialuronic nereticulat e ceea ce se folosește ca skin booster, adică pentru calitatea pielii, nu pentru formă. Am scris despre toată categoria în articolul despre skin boostere, iar despre variantele care nu conțin deloc acid hialuronic, adică polinucleotidele și PDRN, în articolul despre diferența dintre ele.
Ce înseamnă asta pentru tine
Nu trebuie să reții valori. Alegerea produsului este o decizie tehnică, luată în funcție de zonă, de grosimea țesutului, de cât de mult se mișcă regiunea și de planul în care se injectează. La o consultație, întrebarea utilă este de ce a fost ales produsul respectiv pentru zona în discuție.
Tot de aici vine faptul că aceeași cantitate produce efecte diferite la două persoane. Un rezultat nesatisfăcător indică de cele mai multe ori un produs corect ales, dar plasat greșit.
Concluzia
Acidul hialuronic e un material cu proprietăți reglabile, nu o substanță unică. Reticularea decide cât ține și cât se umflă, G prime decide cât susține, coezivitatea decide dacă își păstrează forma. Cele trei împreună explică de ce buzele, pomeții și zona de sub ochi cer produse care nu au aproape nimic în comun, deși pe etichetă scrie același lucru. Detaliile pe zone le-am pus pe pagina de volumetrie facială cu acid hialuronic.